Essaouira si linistea ei

Dupa 6 zile insorite, relaxante si pline de voie buna, ne-am luat rucsacul si am plecat mai departe spre Essaouira. Drumul este unul scurt 158km din Agadir, dar dureaza aproximativ 4 ore. Peisajul este deosebit de frumos: maslini, varulire marii lovind stancile rosiatice sau albe, plaje pe care nu poti sa le cuprinzi cu vederea.

Soseaua serpuita strabate orase si sate tipic marocane: case inghesuite, piete aglomerate in care se vinde si se cumpara aproape orice, copii jucand fotbal pe strazi sau batrani iesiti cu oi sau capre la pascut.

Acivitatea principala in zona este fabricarea uleiului de argan si a produselor cosmetice din ulei de argan.  Sunt sate si zone in care nu ajung turistii, asa ca ne straduim sa nu iesim in evidenta, atunci cand autocarul face pauze pentru toaleta sau o racoritoare.

Essaouira o gasim putin prafuita si aglomerata, dar insorita si primitoare. Ne indreptam repede pasii catre Medina, locul cel mai iubit din oras.

Hotelul nostru este unul budget (30 euro/noapte, camera cu baie proprie si mic dejun) , insa atmosfera si designul te fac sa te simti ca la 5 stele. Decoratiile sunt tipic arabesti, curatenia este la superlativ, iar gazda, un francez guraliv, ne da cateva indicatii si hinturi pentru a petrecere cat mai frumos seara. Dar Latigeo are doar 6 camere si o locatie perfecta.

.

Medina e plina de magazine frumos aranjate si paleta de culori a exponatelor (papuci, haine, genti, paturi, covoare, vesela) formeaza neintentionat un Picasso.

O zi in orasul hippiotilor, al petrecerilor pe plaja pana in zorii zilei ale lui Jimmy Hendrix, este suficienta ca sa-l descoperi din punct de vedere architectonic.  Daca iti place sa cumperi produse lucrate manual , sa negociezi la nesfarsit, sa pictezi, sa lenevesti la plaja si chiar sa fii singur, sa te regasesti, Essaouira este un loc unde le poti face pe toate.

Grupurile de turisti sunt o obisnuinta in Medina, asa ca limba engleza nu este o problema.

Pentru a manca, am ales un restaurant italienesc si nu ne-a parut rau. Dupa atatea tajina, frigarui de pui si  cuscus, o pizza cu sunca de parma si spaghete cu ulei si peperoncino au fost binevenite.  Preturile, recunoastem, s-au apropiat putin de cele europene, dar si gustul ne-a amintit de Napoli si pizza lui.

In rest, la cafenele si restaurante sunt preturi normale, cu 7 euro de persoana mananci si bei ceva,  non-alcoolic bineinteles.

 

De-aici plecam catre Marrakech.  Exista numai autobuze care leaga orasul de “perla orientului”, asa ca este de preferat sa va cumparati bilete cu o zi inainte. In autocarul nostru cel putin, au fost doar doua localnice, restul numai turisti.


Se vad muntii si asta inseamna ca mai sunt 30 minute pana in orasul unde urmeaza sa stam 2 nopti.